Am impresia ca… nu am noroc
Atunci cand se aduna norii de furtuna ai problemelor aparent fara rezolvare iti spui ” Nu am si eu norocul lui Xulescu”; dar ca orice alceva in viata o greutate depasita iti lasa ceva invataminte si iti slefuieste inca putin personalitatea.
“Nu am noroc sa castig si eu la Loto”; cel mai probabil banii te (mai mult…)
Am impresia ca neglijam ce avem mai drag – copiii.
In urma unui articol scris de dono…
Din gama discutii ce-ti trec pe la urechi: 4 pusti in fata scarii – genul de 10-12 ani – stau si discuta ceva cu aprindere. Trec pe langa ei si aud:
- Noi doi facem o echipa, voi doi alta. Serverul il fac eu ca am resurse mai mari.
Daca nu v-ati prins, discutau de (mai mult…)
Am impresia ca…avem stramosi tot mai multi din regnul animal. Daca in postul despre cum ne imbracam constatam ca avem stramosi sobolanii si soarecii, acum constat ca suntem inruditi si cu cotofenele. Ne place tot ce are sclipici/ tot ceea ce luceste.
Jachetele cu scris auriu RICH sunt faimoase, dar mai nou (mai mult…)
Am impresia ca… dam dovada de o maturitate “exemplara” in fata crizei care se prefigureaza. Toata Europa stinge becul, intoarce foaia si scrie si pe dos, la noi nu, nu face nimeni nici cea mai mica economie, Supermarketurile sun pline, molurile vuiesc de oameni, consumismul nu a suferit (mai mult…)
Am impresia ca…romanii au avut printre stramosi – pe langa Decebal si Traian – si ceva specie de sobolan/soarece. Si nu e vorba de soriceii aia dragutzi din Pet Shop-uri, nu, e vorba de guzgani.
De ce? Iesi pe drum, pe o strada aglomerata si priveste la stilul vestimentar. Pantaloni gri, negrii, maro inchis, cenusiu, asortati la o geaca in aceleasi tonuri. In mana sau pe umar o geanta care (mai mult…)
Am impresia ca… orice mare magazin de la noi doreste sa te traga in piept.
Vreau sa cred (sa fiu naiv) ca nu este o politica dictata de managementul magazinelor de tip hypermarket de a amesteca preturile si marfa, astfel incat omul sa fie pacalit de un pret mai mic la produsul pe care il pune in cos.
Constatare: dupa o runda de cumparaturi, stateam la un suc pe terasa unui hypermarket si aveam de ales intre a ma uita la parcarea plina de masini – nimic interesant – si a ma uita in magazin. Uitandu-ma in magazin, detasat de febra cumparaturilor, (“de asta luam”, “din cealalta mai avem acasa”) vad cum isi fac treaba diverse categorii de angajati ai magazinului. Raman socat, toti, dar absolut toti, se miscau intr-un ritm demential, si nu e vorba de viteza prea mare, ci prea mica. Parca ma uitam la un film derulat cu incetinitorul. Ii atrag atentia sotiei mele, remarca acelasi lucru, deci nu mi se pare mie. (mai mult…)
…orice inceput e greu. Iar daca nu ti-ai manifestat talentul de scriitor(de orice factura) niciodata, e cu atat mai interesant.
Dar ii voi da drumul, Sper sa slefuiesc stilul – pe care nu-l am- dar care poate ca o sa-l formez in timp.
